Mituri despre mersul la psiholog

Fals. Oamenii vin și pentru o decizie greu de luat, o schimbare mare, o perioadă solicitantă sau pur și simplu ca să se înțeleagă mai bine. Nu există un prag de suferință de la care „ai voie” să ceri sprijin.

Fals. Rolul lui nu este să dea verdicte, ci să te ajute să vezi mai clar ce se întâmplă și ce variante ai. Deciziile rămân ale tale — inclusiv decizia de a opri.

Fals. Consilierea psihologică se concentrează pe o situație concretă și are, de obicei, un număr limitat de întâlniri. Ritmul și durata se stabilesc împreună și se revizuiesc pe parcurs.

Adevărat, cu limitele prevăzute de lege și de codul deontologic al profesiei. Aceste limite se explică de la început, ca să știi exact la ce să te aștepți.

Fals. Psihiatrul este medic și poate prescrie medicație. Psihologul lucrează prin evaluare psihologică și prin discuție. Cele două se completează des, iar uneori colaborează pentru aceeași persoană.

Fals. O evaluare este o descriere structurată a situației la un moment dat, cerută uneori de un medic, alteori pentru un demers anume. Rezultatul se discută cu tine, nu se pune o etichetă.

Fals. Nu e nevoie să vii pregătit și nu ai teme de făcut înainte. Prima întâlnire e tocmai pentru a pune în cuvinte, împreună, ce te-a adus.

Fals. Relația dintre voi contează pentru rezultat. Dacă nu se potrivește, poți spune asta sau poți merge la altcineva — este o alegere firească, nu un eșec.